E atat de greu sa-mi gasesc cuvintele pentru o persoana atat de draga mie ... Si totusi, voi incerca ! Ea este mama mea, -Mina- mea de aur, bogatia sufletului meu. Cand ne nastem, Dumnezeu nu ne da posibilitatea de a ne alege rudele, insa, cu mine, cred ca a inalcat aceasta 'lege' . Este mama pe care mi-am dorit-o, este modelul meu, este pilonul ce-mi sprijina trupul si sufletul, este criticul meu, este prietena moderna, este inteleptul si sfatuitorul meu, este dovada puterii fara margini, este oglinda mea ( caci temperamental suntem identice ), este profesorul de viata cel mai bun ... Lista-si poate gasi cu greu sfarsitul !
Nu stiu cum e sa fii mama, dar stiu cum e sa fii copil si sa vezi in mama ta o icoana ... Sfintenia vine din omniprezenta ei ( e cu mine si atunci cand mii de km ne despart ), din iubirea ei nemarginita ( si fara tenta de 'tranzactie', caci, fara sa-i oferi, ea ofera nemarginit, indiferent de spatiu si timp ), din grija si protectia ei angelica. E inexplicabil cum sentimentele mele se inzecesc in sufletul ei, cum durerile mele prind proportii gigantice in inima ei si cum reusitele mele o inalta ! Este cel mai dumnezeiesc sentiment : acela de a avea o viata prin 2 corpuri, caci, fiecare parinte, traieste prin copilul lui .
O cunosc pe mami sub toate aspectele ei, o simt, o-nteleg fara sa graiasca prea multe cuvinte. Este acel 'limbaj unic' mama-copil pe care numai noi 2 il cunoastem, este acea 'lege nescrisa' a noastra de a ne impartasi 'interiorul', este acel 'ceva' unic, daruit de Dumnezeu spre a ne particulariza. Si eu, la randul meu, sunt o carte deschisa, ale carei randuri mami le stie pe dinafara.
De-a lungul timpului, ca orice copil, am purtat-o prin bucurii, tristeti, impliniri, dezamagiri, succese etc. E firesc, viata privita cu ochii deschisi e scena pe care povestile difera. Una dintre aceste povesti este conturata de momentul in care mama si-a vazut fiica in rochie de mireasa. Nu am sa-i uit niciodata lacrimile, mimica si cuvintele: ' esti atat de frumoasa, printesa mea ! ' . Am sa pot sa-i inteleg cu desavarsire trairile abia cand fiica mea va purta rochia alba de mireasa. Insasi vanzatoarea a declarat ca a mai vazut mame, dar ca A MEA nu. E adevarat, sensibilitatea ei este nemarginita, este atipica pentru aceasta lume, pentru acest secol in care 'viteza' conteaza cel mai mult. Acum, de fiecare data cand merg acasa, ma roaga sa-i arat pozele, minunandu-se, ca si cum m-ar vedea pentru prima data, de mine. E normal sa vada-n mine o minune, caci sunt a ei, sunt fetita ei.
E important sa mentionez ca parerea ei este cruciala. Din acest motiv, ma declar si aici fericita, caci mami vede in Ionut omul potrivit mie. Il place extraordinar de mult si-mi spune mereu: 'Acum, sunt mai bogata decat eram, am 2 baieti si 2 fete ( eu, Ionut, Ema, Georgi ).
Mami asteapta ziua nuntii cu nerabdarea cu care o astept si eu ... e fericita pentru ceea ce EU si IONUT suntem impreuna !
Pe 9 iunie 2012, lacrimi multe vor cadea ... Asa e, mami, am crescut, dar tot fetita voastra sunt si voi fi !
Iti sarut mainile si-ti multumesc pentru tot ceea ce esti in viata mea ! TE ADOR, mama mea !
